UNA CU NATURA
Infractorul a ajuns la puşcărie după opt ani de la comiterea faptei. Am câştigat împotriva unui sistem care şi-a apărat acoliţii până în ultima instanţă. În prima fază a procesului, autorul tentativei de omor a scăpat cu 60 de zile de muncă în folosul comunităţii la bibliotecă. Aici nu mai poate fi vorba de eroare profesională sau neglijenţă. Sentinţa a provocat valuri de indignare şi revoltă la emisiunea Sinteza Zilei cu Mihai Gâdea, din 9 mai 2022, pe Antena 3. „Pur şi simplu pare o glumă proastă. Pur şi simplu pare că cineva îşi bate joc de noi”, a spus Mihai Gâdea (Video 29.1).
După şapte ani de anchetă în care am fost torpilat cu abuzuri, umilinţe şi nedreptăţi, criminalul s-a prezentat în instanţă, la „bară”, indiferent și fără regrete. Şi-a recunoscut fapta, aşa cum a fost ea prezentată în rechizitoriul procurorilor: infracţiune la tentativa de omor cu circumstanţe atenuante privind depăşirea limitelor la legitimă apărare. Un fleac! Oamenii „sistemului” au avut grijă să piardă pe drum toate circumstanţele agravante care l-ar fi dus mulți ani după gratii.
La Curtea de Apel judecătorii au stabilit că nu există nicio circumstanţă atenuantă pentru tentativa de omor comisă de Andrioni Alin Constantin. Să nu se dezică de colegi, procurorul de ședință Olivian Oană s-a transformat în cel mai straşnic apărător al inculpatului. A pledat pentru o pedeapsă blândă, fără încarcerare, pe motiv că a trecut prea mult timp de la comiterea faptei. Cinismul este înspăimântător fiindcă tocmai Parchetul a tergiversat soluţionarea cauzei din 2015 până în 2021, iar la final invocă propria culpă pentru a-l favoriza încă o dată pe autorul tentativei de omor. În plus, procurorul (aşa-zis avocat al acuzării) a cerut instanţei să nu-l lase pe infractor fără permis auto, deoarece acesta nu a mai încercat să omoare şi alţi oameni cu maşina. Nici măcar avocaţii inculpatului nu au avut tupeul să formuleze o astfel de cerere (art.1).
„Nebunii nu sparg exclusiv doar geamurile altora”
Procurorii de caz au încercat să justifice acţiunea criminală a lui Andrioni prin faptul că frica i-ar fi întunecat minţile. Dar acţiunile sale demonstrează că ştia foarte bine ce face şi că era dispus să facă orice pentru a-şi atinge scopul. Faptul că a început să filmeze în timp ce se pregătea să treacă cu maşina peste mine arată că era stăpân pe situaţie. În acele momente era atât de preocupat de filmare, încât se asigura prin întrebări repetitive că şi pasagera din Austria filmează la rândul ei. Calmul său imperturbabil este evidenţiat de faptul că a oprit maşina la marginea drumului pentru a ascunde camera de filmare, după ce a părăsit locul faptei şi înainte de a ajunge la postul de poliție, de teamă că acele filmări vor fi reţinute de anchetatori. Filmările erau esența întregii mobilizări din 24 mai 2015. Ele trebuiau prelucrate în scopul manipulării şi difuzate public, înainte de a fi predate procurorului. (Ceea ce s-a şi întâmplat!) Ascunderea camerei este o faptă premeditată şi asumată de Andrioni în toate declarațiile sale de la dosar. Un act de bravadă: El, „eroul verde”, a reuşit să salveze misiunea pentru care întregul grup depusese atâtea „eforturi”. Acțiunile sale arată că era sigur pe el şi stăpân pe situaţie. Nu poate fi vorba de frică pentru că spaima produce reacţii dezordonate. Nu poţi să-ţi pierzi minţile de frică şi, în acelaşi timp, să faci exact ceea ce ţi-ai propus să faci. „Nebunii autentici nu sparg exclusiv doar geamurile altora”.
Niciodată, pe tot parcursul cercetării penale, anchetatorii n-au fost curioşi să afle adevărul probat de expertiza unui specialist în domeniu. La solicitarea noastră, domnul prof. univ. dr. Tudorel Butoi, expert formator în psihologie expertiză psiho-legală (judiciară), a studiat cazul şi a întocmit un raport științific de evaluare în materia analizei comportamentale. Concluziile raportului sunt fără echivoc: „invocarea accidentării victimei Bocea Mihalache de către inculpatul Andrioni Alin Constantin sub imperiul unui sentiment de „tensiune emoţională maximă” NU SE SUSŢINE”(doc.1).
Depăşirea limitelor la... favorizarea infractorului
Tentativa de omor s-a judecat pe fond la Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. 1100/97/2021, în procedură simplificată. Legea îi permite inculpatului să recunoască faptele reţinute în actul de sesizare, fără administrarea de probe, iar la final beneficiază de reducerea pedepsei cu o treime. Acesta este singurul moment în care infractorul s-a declarat vinovat şi a făcut-o doar pentru a scăpa de puşcărie. Drept dovadă, el nu şi-a recunoscut fapta nici înainte, nici după acel proces. Eu consider că legea este profund nedreaptă în astfel de situații. Vorbim aici de o tentativă de omor, cu consecințe deosebit de grave şi cu autor cunoscut din primul moment.
La fel ca procurorii de caz, judecătoarea Alina Cozi a răstălmăcit realitatea în favoarea celor care mi-au invadat proprietatea. „Instanţa reţine că descinderea intempestivă a persoanei vătămate a fost de natură să imprime inculpatului şi celor din grupul său un sentiment de teamă”, se arată în motivarea sentinţei. Deși infractorul și ceilalți din grupul său au pătruns în mod repetat şi nelegal pe proprietatea mea, judecătoarea apreciază că prezenţa mea pe propria proprietate este inoportună.
Apoi, instanţa a decis că infractorul ar fi acţionat prin depăşirea limitelor la legitima apărare, dar în sentinţă se arată foarte clar că nu poate fi vorba despre legitimă apărare. Cum pot fi depăşite limitele la ceva ce nu există?
Judecătoarea reține: „Probatoriu administrat nu a relevat existența unor acte de amenințare din partea victimei la adresa inculpatului. (...) faptul că inculpatul şi-a continuat deplasarea după preluarea victimei pe capotă plasează acţiunea sa în afara limitelor legitimei apărări. (...) mai reține că doar după ce victima a fost acroșată, membrii din grupul acestuia au aruncat cu pietre în mașina inculpatului fără ca aceste violențe să producă spargerea geamurilor sau îndoirea caroseriei”(doc.2). De fapt, s-a dovedit că nu a existat niciun „atac” din partea noastră care să justifice acţiunea comisă de infractor. Violenţele de pe Râul Alb s-au produs după ce eu am fost zdrobit de bolidul lui Andrioni.
În motivarea sentinței, instanţa se contrazice flagrant și îmi atribuie 30% din vină. De unde a scos acest procent? Nimeni nu știe...
La Tribunalul Hunedoara lucrurile mergeau ca unse. Judecătoarea chiar l-a şi întrebat pe inculpat dacă e de acord să muncească în folosul comunităţii. Legea îi permite infractorului să deconteze o infracţiune asupra vieţii printr-o adeverinţă de la primărie. Cam atât valorează viaţa unui om în România. Instanţa de fond l-a condamnat pe Andrioni Alin Constantin la 3 ani, cu suspendare, limitarea unor drepturi, o perioadă de încercare de 4 ani și obligația de a munci 60 de zile în folosul comunității la Biblioteca Județeană sau la Primăria Hațeg.
În slujba criminalului până la capăt
Parchetul a avut inexplicabil de constant o poziție partizan protectoare față de inculpat încă din faza de urmărire penală. Procurorii au tergiversat trimiterea în judecată timp de 6 ani, Parchetul a reținut o circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, împotriva evidențelor probatorii. Parchetul nu a declarat apel în cauză, deși Adina Breteanu, procurorul de ședință la instanța de fond, a solicitat o pedeapsă în regim de detenție, iar pedeapsa aplicată de judecător a fost suspendată sub supraveghere. Şi, cu un tupeu ieşit din comun, Parchetul şi-a continuat atitudinea părtinitoare faţă de infractor până în ultima zi a procesului penal.
La Curtea de Apel Alba Iulia, dosarul a fost repartizat completului format din judecătorii Oana Maria Petraşcu (preşedinte) şi Eugen Marius Peter. Pentru prima dată de la comiterea faptei, magistraţii au stabilit că nu există nicio circumstanţă atenuantă pentru tentativa de omor comisă de Andrioni Alin Constantin (doc.3).
Cu toate acestea, procurorul de şedinţă Olivian Oană a cerut Curţii de Apel, în dezbaterea finală, să reintroducă circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, deşi instanţa se pronunţase pe acest subiect. Practic procurorul Curţii a cerut judecătorilor să se dezică de propria decizie din 8 iunie 2022, când instanţa a înlăturat circumstanța atenuantă privind depăşirea limitelor la legitima apărare. Oană a invocat 75 alin.2 c.p: „a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii; b) „împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului”. Ce eforturi a depus infractorul să diminueze consecinţele sau gravitatea infracţiunii când el nici măcar regrete nu a avut şi a continuat să mă denigreze? Aşa-zisul avocat al acuzării, procurorul de Curte Olivian Oană, a mers până acolo încât să sugereze instanţei achitarea infractorului, solicitând judecătorilor să-i admită apelul. De la primul până la ultimul procuror care s-a ocupat de „Atentatul de pe Râul Alb”, toţi procurorii şi fiecare în parte au făcut eforturi disperate pentru salvarea unui individ care a comis tentativă la infracţiunea de omor.
Condamnarea, o palmă dată „sistemului”
Judecătorii Curții de Apel rețin ceea ce toţi procurorii au omis cu bună ştiinţă, anume: „lipsa totală de empatie pe care inculpatul a avut-o după comiterea faptei față de persoana vătămată, atitudine pe care acesta a exprimat-o chiar și public”. Completul de judecată desfiinţează pledoaria Parchetului în favoarea inculpatului, arătând că susţinerile circumstanței atenuante „sunt vădit nefondate” și apreciază că „se impune a-i fi aplicată inculpatului Andrioni Alin Constantin o pedeapsă orientată spre maximul special redus, respectiv o pedeapsă de 6 ani închisoare”.
După şase ani de anchetă, procurorii de cel mai înalt rang profesional descriu fapta în termeni aproximativi de genul: „Bocea Mihalache ar fi trecut îndeaproape” şi „s-ar fi sprijinit cu mâinile”. Judecătorii Curții sesizează datele imprecise din starea de fapt prezentată în rechizitoriu: „Făcând aplicarea considerentelor teoretice anterior menționate la această presupusă stare de fapt, constatăm că în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile atacului (presupusa faptă a persoanei vătămată de a se îndrepta spre autovehiculul condus de inculpat în contextul neînțelegerilor apărute între cele două grupuri de persoane), precum nici condițiile apărării (fapta penală de care este acuzat inculpatul, constatând în acțiunea de a-și continua deplasarea cu autovehiculul pe care-l conducea, în condițiile în care persoana vătămată a fost preluată pe capotă, iar ulterior a căzut în fața autovehiculului care și-a continuat deplasarea târând victima pe o distanță de 5-6 metri) (Doc.4).
În final, aşa-zisul ecologist a fost condamnat la închisoare cu executare pentru tentativă de omor. Sentinţa a fost pronunţată în data de 28 martie 2023, după aproape opt ani de la comiterea faptei şi cu două luni înainte să intervină prescripţia... Pronunţarea sentinţei s-a amânat nepermis de mult (de la 19.10.2022 la 28.03.2023), timp în care compania de asigurări arămas fără licență și a intrat în faliment. Statul a avut „grijă” (încă o dată) să nu mă bucur prea mult de victorie.
Infractorul a fost convins până în ultima clipă că SISTEMUL are să-l scape de puşcărie. Probabil acesta este motivul pentru care nu a fugit din ţară. La câteva ore după ce a fost pronunţată sentinţă, el a fost văzut la casa părintească din satul Densuş, după care a dispărut şi a fost dat în urmărire naţională. Timp de două luni, Andrioni s-a ascuns în localitatea de domiciliu din comuna Densuş, judeţul Hunedoara. Din ascunzătoarea sa, infractorul a participat la o emisiune tv în direct prin telefon, timp de o oră, în urma căreia, probabil, organele au reuşit să-l localizeze. De asemenea, el a postat aproape zilnic pe reţelele de socializare articole defăimătoare şi ameninţări la adresa noastră şi a magistraţilor. Miercuri, 31 mai 2023, IPJ Hunedoara anunţa că infractorul a fost capturat şi depus la penitenciar.
În loc de epilog...
În urma evenimentelor de la Râul Alb am rămas infirm pe viață. Aveam 48 de ani, o familie frumoasă cu doi fii și o viață personală liniștită. Dețineam acționariatul a două firme cu domenii diferite de activitate și mă ocupam cu administrarea lor. După zece ani de activitate reușisem să acumulez ceva capital, pe care m-am gândit să-l investesc într-un proiect de viitor. Așa am ajuns să particip și să câștig licitația publică organizată de Apele Române în 2012, pentru construcția a două microhidrocentrale pe Râul Alb. Am cumpărat terenuri în zonă și, în doi ani, am obținut cu greu autorizațiile de construire. Când am început lucrările eram foarte fericit pentru că pusesem bazele celor mai importante investiții din viața mea. M-am ţinut departe de politică pentru că nu-mi plăcea anturajul. Ştiam că găştile politice funcţionează în stil paramilitar, dar nu mi-am imaginat că vor să controleze tot ce mişcă în iniţiativa privată. Se pare că proiectele noastre de pe Râul Alb au încins minţile unor politicieni aflaţi permanent la butoane.
După atentatul de pe Râul Alb, nimic nu a mai fost ca înainte. Am fost nevoit să îmi apăr nevinovăţia împotriva unui sistem opresiv care şi-a pus în mişcare structurile de forţă din guvern, justiţie şi administraţie, aşa cum sesiza şi directorul Cotidianul, domnul Cornel Nistorescu: „Şi, în loc să aibă parte măcar de alinare și să i se facă dreptate, s-a trezit cu procurorii, cu guvernul și cu serviciile secrete pe urmele sale și cu proiectul blocat, cu autorizațiile anulate, percheziționat, interceptat și urmărit. La toate acestea s-au adăugat zeci de articole, acuzații false, șicanări și tot arsenalul folosit împotriva unui dușman de moarte al statului român. Ceea ce nu era nici pe departe. Fostul militar român cu toate experiențele și gîndurile sale de gospodar și patriot s-a trezit în focul unei lupte pentru supraviețuire. Să ne înţelegem, Mihai Bocea nu a dat buzna acolo să ia ceva ce nu era al său. El a câştigat o licitaţie publică organizată legal şi, ulterior, a cumpărat terenul pe care să-şi construiască proiectul. S-a intersectat cu mafia din energie? Cu cea locală? Cu un dement? Pe cine o fi încurcat? Investiția de la Coroiești figurează în toate „strategiile” de viitor. Dar fără Mihai Bocea. Cineva luptă orbește ca fostul militar să nu-și poată împlini proiectul”(art.2).
