UNA CU NATURA
Link articol original:
https://www.cotidianul.ro/cauza-dreapta-a-lui-mihai-bocea-si-lupta-sa/?fbclid=IwAR2QjGggxp0KAs9aH8kJQ8WNiIxauk0i323OGaf379DtndisWsam-GsswyI
18 mai 2023
Cornel Nistorescu
Editorial
Ne apropiem de episodul cu numărul 20 din investigația jurnalistică intitulată „Atentatul de la Rîul Alb”, realizată de ziaristul Marcel Bot. De cînd sunt eu la Cotidianul, n-am mai publicat un asemenenea serial. Oamenii de azi se grăbesc să prindă avioane și capsule interstelare și citesc puțin și scurt. Şi, totuși, am decis să publicăm în serial povestea petrecută la Coroieşti (județul Hunedoara), în depresiunea Hațegului, pentru că ne aflăm în fața unei nedreptăți cumplite, a unei veritabile tragedii. Şi, peste toate, în fața unei manipulări grosolane condusă de autoritățile statului român. Cu numeroase comunicate, cu rețineri, cu arestări, cu acuzații, un show grotesc făcut de ochii lumii în numele unei dreptăți care a fost și este o mare nedreptate.
Mihai Bocea, ofițer de armată trecut în rezervă, a cîștigat în anul 2012 o licitație publică organizată de Apele Române pentru punerea în valoare a potențialului energetic al Rîului Alb. Ulterior adjudecării (devenită definitivă), a achiziționat mai multe terenuri în preajmă cu planul de a se stabili în zonă și de a construi în cascadă două microhidrocentrale (MHC). Și-a construit o casă în comună și a făcut toate demersurile, inclusiv autorizația de construcție pentru cele două MHC-uri din arealul satului Coroiești, comuna Sălașu de Sus, județul Hunedoara. A conturat o proprietate de cîteva hectare pentru o investiție completă și s-a apucat de treabă să construiască cele două micro-hidrocentrale (Doamne, ce bunee ar fi fost în vremurile noastre) pe terenul său din satul Coroiești, comuna Sălașu de Sus, județul Hunedoara. O proprietate de cîteva hectare, alcătuită dintr-un teren pietros, cu iarbă fibroasă, întins între un drum de munte și un rîuleț care adună apele de pe versanții Retezatului nu putea fi folosită la nimic altceva. Locul avea totuși o singură calitate. Se reazemă cu o latură de râul de munte destul de vînos coborît de pe pantele Retezatului. Proiectul cîștigat de Mihai Bocea era tentant și reprezenta o investiție pentru o viață. Nu și-a imaginat că o idee curajoasă îl duce spre o nenorocire. Probabil că, dacă i-ar fi spus cineva prin ce urma să treacă, s-ar fi oprit.
Eu unul, după ce l-am cunoscut, mă îndoiesc. Mihai Bocea este un bărbat cu șapte inimi. Am stat mai multe ore față în față. Eu, îndărătul mesei, el, de partea cealaltă, în căruciorul modern cu rotile. Firea și privirea hotărîtă, vorbele și dîrzenia lui m-au ajutat să înțeleg că am în fața mea un om care ar fi luptat pe mai departe și cu zece ONG-uri, și cu două servicii secrete, și cu guvernul României, cum o face și acum dintr-un cărucior cu rotile.
În ziua de 24 mai 2015, pe terenul său din Coroiești, Mihai Bocea a fost agresat de un grup de activişti de mediu. A fost lovit cu un SUV și tîrît pe capota mașinii şi pe sub maşină pe o distanță de peste zece metri. Mihai Bocea a suferit o fractură de coloană și își duce suferințele cu demnitate. Agresorul său din grupul “eco”, Alin Constantin Andrioni, a fugit, Mihai Bocea a ajuns la spital, a fost operat și a supraviețuit cu noroc, rămînînd cu o infirmitate pe viață. Şi, în loc să aibă parte măcar de alinare și să i se facă dreptate, s-a trezit cu procurorii, cu guvernul și cu serviciile secrete pe urmele sale și cu proiectul blocat, cu autorizațiile anulate, percheziționat, interceptat și urmărit. La toate acestea s-au adăugat zeci de articole, acuzații false, șicanări și tot arsenalul folosit împotriva unui dușman de moarte al statului român. Ceea ce nu era nici pe departe. Fostul militar român cu toate experiențele și gîndurile sale de gospodar și patriot s-a trezit în focul unei lupte pentru supraviețuire.
Să ne înţelegem, Mihai Bocea nu a dat buzna acolo să ia ceva ce nu era al său. El a câştigat o licitaţie publică organizată legal şi, ulterior, a cumpărat terenul pe care să-şi construiască proiectul. S-a intersectat cu mafia din energie? Cu cea locală? Cu un dement? Pe cine o fi încurcat? Investiția de la Coroiești figurează în toate „strategiile” de viitor. Dar fără Mihai Bocea.
Cineva luptă orbește ca fostul militar să nu-și poată împlini proiectul.
Am urcat spre munte, pe drumul pietros, pînă la pămîntul fără noroc, pe Rîul Alb, unde trebuia să fie ridicată microhidrocentrala lui Mihai Bocea. Acum este un teren părăsit, înconjurat de gard, plin de ierburi alpine și buruieni, și cu un mic pîlc de trestii pe undeva pe la mijloc. Locul de câţiva metri pătrați din intravilan, cu zece fire de trestie uscată, era cel apărat de ecologiști. Acolo ar fi viețuit un brotăcel cu burta roșie care trebuia salvat de la dispariție. Nu cunosc specia, nu știu unde s-a dus și nici dacă există o asemenea vietate într-un asemenea loc. Împreună cu un prieten și cu un însoțitor am căutat broscuța cu pricina, dar n-am găsit nici urmă de ea. Nici cu burta roșie, nici de altă culoare.
Acolo, pentru apărarea unei broscuțe cu o existență greu de dovedit și pentru protejarea unui pîrîu sălbatic de munte, activiștii ecologiști (după toate aparențele și insistența, dirijați de cineva) au făcut scandalul care s-a terminat cu tragedia lui Mihai Bocea.
Acum, locul fostei viitoare microhidrocentrale este pustiu. În schimb, mai sus, la cîteva sute de metri se sapă din greu, se toarnă betoane și se construiește o mănăstire cu chilii și alte acareturi mai ceva ca un baraj de microhidrocentrală.
(La sfîrșitul editorialului veți putea vedea cîteva imagini cu noua construcție monahală, pe care n-o mai împiedică nimeni pentru salvarea zonei și a broscuție cu burta roșie).
În 2015, prim-ministrul Victor Viorel Ponta a asmuțit toată floarea cea vestită a justiției române și toți cîinii de pază ai presei #Rezist pe numele lui Mihai Bocea. În acel moment, el era în reanimare și nu putea răspunde. L-au transformat pe Mihai Bocea din victimă într-un fel de dușman al poporului, al mediului și al legilor în vigoare.
În cele din urmă, prostiile zise de primul-ministru s-au spulberat și, după ani de procese, Alin Constantin Andrioni a fost condamnat definitiv la 6 ani de închisoare cu executare și a fost dat în urmărire generală. Omul a fugit din țară și vorbește din „exil” la diverse televiziuni de buzunar ca o victimă politică. Şi condamnă cu mînie atentatul asupra mașinii sale. Mai mult, la Nașul TV (ce-a ajuns și asta!), Gabriela Cosmina Calițescu, căzută din Lună într-un studio, afirmă despre Andrioni tot soiul de enormități și încearcă să-l transforme într-un erou:
– „Mi-aş dori ca copiii dumneavoastră să fie puternici şi să fie mândri de un astfel de tată pentru că meritaţi respectul tuturor cetăţenilor români” (https://www.facebook.com/nasulteleviziunealibera)
Citiți și enormitățile dezinvolte transmise de primul ministru de atunci, Victor Viorel Ponta:
„Premierul condamnă cu fermitate actele de agresiune fizică asupra unor activiști pentru mediu, comise în urmă cu patru zile pe Râul Alb, județul Hunedoara, și cere identificarea și tragerea la răspundere a agresorilor”.
Ar merita să vă pierdeți puțin timp să parcurgeți tot acest serial și cu dosarele lui cu tot, inclusiv cu înregistrările făcute cu sprijinul SRI din viața de familie a lui Mihai Bocea, mai ales discuțiile sale cu soția pentru internări și tratamente. Şi veți înțelege cum un sistem condus prost și cu dispreț se trasformă într-o mașinărie a răului, a distrugerii unui om. Şi cum valul acuzațiilor false crește monstruos și este la un pas să îngroape un om de viu, să-i distrugă idealul și speranța, viața de familie și proprietățile.
Citiți secvențe din cercetările și referatele procurorilor de la Alba Iulia! Vă curentați singuri ca de oroare!
Citiți mistificările presei de atunci:
Cazul Mihai Bocea este cea mai cumplită ilustrare a capacității de distrugere dobîndită de statul tîmp și paralel și de ONG-urile susținute orbește.
