Povestea Atentatului de la Râul Alb este o mărturie concretă a felului în care operează sistemul mafiot în România. E o poveste cu oameni pe care îi puteţi întâlni pe stradă, dar care, la un moment dat, aleg să răspundă comenzilor, din interes, din obedienţă ori din laşitate.

Manipularea emoţiei colective printr-o falsă grijă faţă de natură a fost demascată şi din interiorul „mişcării ecologice” de un biolog cu reputaţie impecabilă.

Este normal şi legal să primeşti finanţări de la Guvern prin Ministerul Fondurilor Europene şi, în acelaşi timp, să blochezi proiecte şi investiţii clasificate prin lege de utilitate publică şi interes naţional? Ce interese ascunse sunt în spatele acestor campanii?

Atentatul de pe Râul Alb nu a picat din cer ca o întâmplare nefericită apărută din senin în crucea unei zile de duminică a lunii mai din 2015.

Cei care mă cunosc știu că am fost dintotdeauna un om activ. În sat mi se spunea „Plimbărețul” pentru că profitam de fiecare zi petrecută la Coroiești ca să mă plimb pe valea Râului Alb.

Campania de manipulare prin presă a continuat cu o nouă descindere pe Râul Alb, în data de 21 mai 2015. Pe traseul investiţiilor m-am întâlnit cu Dejeu Călin, Păvaloiu Dan (de la TVR 2 Cluj) şi încă două persoane cu camere video.

Era o zi de duminică, cu o săptămână înainte de atentatul de pe Râul Alb. În zona şantierului de la Coroieşti şi-au făcut apariţia Sălăşan Luca şi prietena acestuia – Leordean Sara.

Descinderea la şantierul de pe Râul Alb din 24 mai 2015 fusese minuţios pregătită, după cum reiese din declaraţiile celor implicaţi.

Atât i-a trebuit infractorului care, privindu-mă cu sânge rece în timp ce filma, a apăsat pedala acceleraţiei până când am fost băgat sub maşină şi târât pe o distanţă de 6 metri, momente în care autovehiculul a trecut cu roata din stânga spate peste mine...

Cercetarea la faţa locului a început după o jumătate de oră de la comiterea tentativei de omor. Aşadar, organele de cercetare penală au ajuns la fața locului imediat, unde urmele incidentului erau nealterate.

Pentru a înțelege abuzurile care au urmat după tentativa de omor de la Râul Alb e bine să ne amintim contextul: era în 2015, anul în care dreptatea se înfăptuia în numele ”interesului național” din sufrageria generalului Gabriel Oprea, pe atunci ministru de Interne.

Agenții „eco” au dezlănţuit un amplu proces de dezinformare, imediat după ce eu am fost zdrobit sub maşina cu care Andrioni Alin a fugit de la locul faptei.

Înainte să ajungem în șantier ,,apostolii mediului" ne așteptau cu trei camere de filmat pornite. Când am oprit ATV-ul, unul dintre ei ne-a provocat la violențe în stilul diversiunilor practicate de membrii grupării  #Rezist...

Autorul tentativei de omor nu a fost reţinut, aşa cum se procedează pentru o faptă săvârşită cu violenţă, şi nici nu a fost căutat de anchetatori, deşi fugise de la locul faptei.

Audierile la sediul Poliţiei Haţeg au început duminică seara în prezenţa procurorului Herban Dorel. Televiziunile vuiau: „Cum au vrut mafioţii să-i omoare pe jurnaliştii străini”.

În seara zilei de 24 mai 2015, la câteva ore după săvârşirea tentativei de omor, a fost „fabricat”, retroactiv, artificial şi „din pix”, Dosarul penal nr. 456/P/2015 privind infracţiunea de lovire sau alte violenţe asupra lui Sălăşan Luca.

La sediul Poliţiei Haţeg rula linşajul mediatic împotriva noastră pe un televizor amplasat în holul instituţiei. Audierile procurorului Herban au ţinut până în zorii zilei de luni, 25 mai 2015, dar agresorii „eco” au fost lăsaţi să plece acasă puţin după miezul nopţii.

După trei zile de linșaj mediatic asupra mea, dezinformarea opiniei publice a devenit politică oficială de stat prin intervenția premierului Victor Viorel Ponta. Şeful Executivului a lansat un mesaj care avea să determine, implacabil, cursul mincinos al anchetei.

Cei care au instrumentat dosarul atentatului de pe Râul Alb au lucrat pe față în favoarea agresorilor mei. Imediat după „ordinul” Premierului, procurorii au dispus, „întocmai şi la timp”, mutarea dosarului la Parchetul General, mişcare ce s-a făcut cu o repeziciune ieşită din comun. 

Despre primele ore de spitalizare îmi amintesc foarte puțin. După ce am fost preluat de ambulanță, am fost sedat și aveam repetate stări de leșin.

După ce au fugit de la locul faptei, „salvatorii mediului” s-au întâlnit cu Tudor-Todoran Bogdan-Ioan (avocatul lui Păun Gabriel) și au mers împreună să recupereze camera cu care a filmat Gerit.

Când m-am întors în țară de la recuperare, am văzut articolele și filmele postate de „ecologiști”. Faptele erau prezentate exact pe dos, iar eu eram descris ca fiind „interlop”.

După toate loviturile pe care le-am încasat, îndrăzneam să sper că oamenii sistemului opresiv vor avea acel dram de omenie cât să pună capăt abuzurilor. M-am înşelat.

Activismul murdar de pe Râul Alb l-a dus pe Mihai Goţiu în Parlament, călare pe viitura politică a USR-ului din 2016. Goţiu însuşi recunoaşte că Râul Alb i-a fost trambulină spre fotoliul de senator.

Raidurile pseudo-ecologiști sunt prezentate de procurori, pe baza unor alegaţii şi ambiguităţii manipulatorii, drept adevărate acte de eroism civic. Diversiunea avea scopul de a legitima tentativa de omor. 

Împinşi de la spate de judecătorii de Drepturi şi Libertăţi prin două somaţii, procurorii au fost obligaţi să emită actul de inculpare a infractorului la finalul anului 2018.

Dosarul s-a întors la Parchet, după ce instanța a constatat neregularități în rechizitoriul întocmit de procurorul Ilie Eduard Mihai. Ceea ce părea o simplă formalitate s-a transformat într-o nouă etapă de mușamalizare a cazului.

Indiferent ca o molie la suferinţa pe care a dezlănţuit-o în jurul lui, autorul tentativei de omor a împroşcat cu insulte şi calomnii din prima până în ultima clipă a existenţei sale de infractor.

Infractorul a ajuns la puşcărie după opt ani de la comiterea faptei. Am câştigat împotriva unui sistem care şi-a apărat acoliţii până în ultima instanţă.

Au trecut zece ani de la atentatul de pe Râul Alb din 24 mai 2015 și Mihai Bocea continuă lupta din scaunul său cu rotile într-un război de linșaj economic.

Cazul Georgescu confirmă o practică veche a procurorului Marius Iacob despre care şi noi am scris în Atentatul de pe Râul Alb.