Episodul 5 – În sat mi se spunea „Plimbărețul”

Cei care mă cunosc știu că am fost dintotdeauna un om activ. În sat mi se spunea „Plimbărețul” pentru că profitam de fiecare zi petrecută la Coroiești ca să mă plimb pe valea Râului Alb. E adevărat că îl luam cu mine și de Ursulică, care era pe atunci un cățelandru de câteva luni. Numai cine iubește natura pe bază de tastatură își poate imagina că eu, plimbându-mă cu el, apăr valea „cu câini, în stil mafiot”.

Când am ales să investesc pe valea Râului Alb am luat în calcul frumusețea locurilor și am decis că vreau să-mi petrec restul vieții aici. Am început proiectele de pe Râul Alb cu gândul că vor fi cea mai importantă realizare a mea ca antreprenor, investiţii pentru care am pus la bătaie toate resursele familiei şi m-am îndatorat în bănci. Lucram la aceste proiecte de câţiva ani, timp în care am luat la pas toate potecile, am cumpărat terenuri şi mi-am pregătit locul în care urma să locuiesc.

Soția a plecat mai departe pe jos în sat, iar eu m-am urcat în mașina celor trei și ne-am deplasat împreună pe traseul aducțiunii microhidrocentralei până în zona „La Cheia”. Acolo Munteanu Dacian, preşedintele ONG-ului Societatea de Educaţie Nonformală şi Socială (SENS), a scos din portbagajul maşinii avizul nr. 17/ 2013, emis de Administrația Geoparcului Dinozaurilor, pentru microhidrocentrala noastră de la Coroieşti. Atunci mi-a spus că „această investiţie nu se va realiza„. Avizul fusese eliberat la cererea Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM) Hunedoara. Eu nu-l aveam, nici nu ştiam de existenţa lui. Mi s-a părut nefiresc să-l deţină un „terţ” neimplicat în proiect. Când l-am întrebat de unde-l are nu mi-a răspuns. La acea vreme Munteanu Dacian era apropiat, sau mai bine zis (posibil) infiltrat pe lângă administraţia Geoparcului. Faptul că avea acces la documente şi informaţii înaintea noastră, dublate de siguranţa lui că nu o să se realizeze microhidrocentrala de la Coroieşti, ne arată că era mai mult decât un simplu ONG-ist.
La acea întâlnire discuţiile s-au purtat pe un ton cât se poate de normal. După ce am stat de vorbă timp de peste 30 minute, le-am propus să mergem împreună pe vale în sus să filmeze ce doresc, având în vedere că traseul pe care voiau să meargă trecea peste terenurile societăţii noastre. În mod surprinzător aceştia m-au refuzat şi s-au întors din drum. De aici, se înţelege că nu doreau să facă o documentare reală despre microhidrocentrale. Voiau doar să surprindă imagini emoţionale, pe care să le interpreteze şi să le folosească împotriva noastră, aşa cum au procedat şi în vizitele anterioare. La plecare i-am rugat să mă ducă şi pe mine până în Coroiești, unde ne-am despărţit în mod amiabil. După trei ani, Dejeu Călin avea să ticluiască probe (cu sprijinul lui Munteanu Dacian) cum că ar fi fost un conflict între noi, dar minciuna e demascată de relatările celor care l-au însoţit pe Munteanu în acea zi.

Cert este că cei trei vizitatori din 19 aprilie 2016 erau în legătură directă cu Andrioni Alin, Dejeu Călin, Goţiu Mihai şi cu ceilalţi membri ai grupării „eco”. Cu alte cuvinte, tentativa de omor din 24 mai 2015 nu s-a produs ca urmare a unui conflict spontan, ci a fost consecinţa unui lung şir de descinderi şi hărţuiri.

Notă – Detalii fotografii: 

În imagini se pot vedea cele trei persoane din maşina de teren: Munteanu Dacian este cel de pe bancheta din spate a maşinii, iar în fotografia de grup a Geoparcului este cel cu barbă. Costina Alexandru este pasagerul din dreapta maşinii, în fotografia de grup a Geoparcului fiind cel cu copilul în braţe. Delinescu Florin este şoferul, cel cu şapcă albastră din fotografia de grup a Geoparcului (doc.4). Imaginile trădează relaţiile apropiate dintre Munteanu Dacian şi administraţia Geoparcului. Asta explică faptul că el deţinea un document (Avizul nr. 17 / 2013) despre care eu nu aflasem la vremea respectivă, deşi eram direct implicat în proiect. Practic, Munteanu Dacian aveau înaintea noastră acces la documente şi informaţii despre investiţiile realizate de noi pe Râul Alb. Pe Delinescu Florin îl mai regăsim alături de Goţiu Mihai şi în fotografiile pe care aceştia le-au făcut când au venit pe traseul investiţiei de la Râul Alb, în data de 28 martie 2015 (art.1). Acesta este fostul custode al Muzeului Ulpia Traiana Sarmizegetusa și a fost condamnat pentru furturi de bunuri de patrimoniu (aur dacic), traficate apoi pe piaţa neagră din străinătate (art.2).

Următoarele episoade